Intoarcere in timp la jocurile copilariei mele!

 Imi privesc cu drag nepotii ce se invart in jurul laptopului si isi cer dreptul la joaca macar o tura la noul joc instalat de tatal lor.Abia ce a fost adus de la reparatii laptop si curatare laptop de praf si cu mare tromba vor sa se infinga si sa il dea gata iar.Ce sa le faci daca sunt multi copii la o casa si tehnologia bat-o vina a pus stapanire pe ei.Daca stau sa ma gandesc bine ,imi cam place si mie sa mai dau o raita prin jocurile nepotilor si sa mesteresc si eu printre butoane.Cui nu ii place sa devina iar copil macar cu gandul si cu sufletul,caci a avea suflet de copil este un sentiment placut care incearca pe oricine dintre noi din cand in cand,cand timpul sau imprejurarile ne permit acest lucru.

 Ma uit cu mare drag la nepotii mei in timp ce se joaca si ma intorc in timp la copilaria mea,la casuta parinteasca,la fratii mei cei multi si dragi si la ulita copilariei mele .Parca ma vad in nepotii mei pe mine si pe fratii mei cum ne jucam pe prispa casei sau pe ulita satului ce ne era arena de dans,teren de sport,de ce nu si partie de sanius.Parca il vad si acum pe tata care ne facea cate o minge din par de vaca ,ne facea o gaura in mijlocul ograzii  si ne mesterea el cate o bata speciala si cu totii, frati ,surori ,vecini incingeam o turca de mai mare dragul sa te uiti la noi.Acum se zice oina,dar pe vremea mea se zicea turca ,asa ca sa stie toti copii de acum ca jocurile care se joaca astazi pe marile stadioane sau arene ale lumii au pornit din ograda casei ,de undeva din praful ulitei ,dintr-un sat uitat de  lume.Tata a fost un mare om ,el mi-a facut copilaria mai dulce decat oricare alt tata din lume,caci tata era cel care ne spunea seara de seara povesti minunate pe care eu le traiam cu adevarat,de fiecare data, eu eram Ileana Cosanzeana,sau fata imparatului Ros,eram Alba ca Zapada si eram Omul Invizibil,eram  eroul principal al povestilor zise de tata.Tot tata ne-a adus radioul in casa si tot el si primul televizor din sat.
 Viata era foarte grea la sat ,insa noi nu cunosteam o alta viata mai usoara si viata pe care o traiam ni se parea cea mai usoara si mai frumoasa din lume.Am fost cinci frati la parinti si ne-am crescut unul pe altul,am imbracat hainutele unul de la altul,am dormit toti pe aceiasi soba de lut cu prichici de lut facut pentru cei mici sa nu cada pe plita incinsa,am mancat din acelasi castorn si lingurile ni se loveau in cautarea bucatii de carne pe care nu o mai gaseam niciodata dar care tata zicea ca se afla pe fundul castronului.Ne jucam cu puii abia iviti din gaoace si closca ne fugarea mereu si ne sarea in cap,ne jucam cu cateii si cu pisicile care dormeau alaturi de noi pe soba incinsa ,torcand alene tolanite care mai de care.Aveam capre ,aveam oi si aveam vaci cu care ne tirmitea tata ,vara de vara ,zi de zi pe marginea de canal sa le pastem.Luam cu noi mancare in traistuta,o bucata de ceolofan sa ne tina de ploaie si secera sa seceram iarba buna si grasa pentru vacutele noastre.Asa ne adunam dimineata pe ulita satului toti copii si usor ,usor pasteam vitele pana la satul vecin,cam cinci km. si apoi tot usor ,usor o luam inapoi sa ajungem in sat pana cand soarele cadea dupa deal.Uneori  ne ridicam pe cate un deal si ne dadeam de-a dura pe ceolofanul dat pentru ploaie si bataia noastra nu era prea usor de indurat,dar noi mereu dadeam vina unu pe altul si cand fugea biata mama dupa unu ,ala dadea vina pe celalalt si mama se muta cu varguta dupa altul si tot asa pana se lasa pagubasa si ne ameninta ca nu ne mai da nici o bucata de ceolofan si ne lasa sa ne ploua ,sa racim si apoi sa vedem noi cum ne-o sparge asistenta din sat fundurile cu injectii.Seara si in zilele de sarbatoare ne adunam baieti si fete sa jucam tarile cu pedepse si aveam niste pedespe de primit si de dat ca se minuna toata lumea si nu de multe ori o incasam de la vecini.Intr-o zi am primit pedeapsa sa ma duc la o vecina sa o intreb ce mai face si dupa ce a iesit femeia afara si m-a intrebat ce vreau ,a luat de dupa usa galeata cu apa si mi-a turnat-o direct pe cap,m-a udat din cap pana in picioare,stia femeia de ce,cred ca nu eram prima care m-am dus sa o intreb ce face.Jucam sotron,saream ata,mergeam la furat de cirese,pe pere pe la vecini si distrugeam porumbul abia prasit cand saream gardurile vecinilor.
 Munceam mult copii fiind alaturi de parintii nostri,insa asa am invatat sa pretuim tot ce am castigat in viata,am invatat ca doar munca ne poate da o viata mai buna si un trai decent si tare as dori ca si nepotii mei sa aiba parte de o copilarie frumoasa .Mi-as dori ca uneori sa ii duc in satul meu cu ulita plina de praf sa ii invat jocurile copilariei mele,sa ii invat sa culeaga fructe din pom ,sa se joace cu puii abia iesiti din gaoace sau cu pisicile ce stau tolanite pe soba incinsa.Asa ar simti poate de unde vin si spre ce se indreapta,ar sti ca vin din natura,traiesc in natura si se incarca cu energie din natura!