Ma pupa rata!

  Ma pupa rata!

  Nu este vorba de nici o rata,este vorba despre o catelusa,o fetita ce a intrat in viata mea,fara sa imi doresc si fara sa fiu pregatita sa fiu mama de multi catei si pisici.Dar ce sa ii faci vietii care se perinda si te duce cu gandul unde nici gandesti si ai parte in aceasta trecere prin acest univers de intamplari mai mult sau mai putin placute.
  Mereu mi-am cautat locul in acesta lume si nu de multe ori am zis ca eu nu sunt facuta pentru a trai in acest timp,in acest loc si pe acest pamant.Acest loc,acest timp si acest pamant este uneori prea dureros de trait pentru mine,dar tot eu zic ca acest pamant este prea frumos si frumusetea sa imi face inima sa planga uneori de suparare si de mai multe ori de fericire.Poate locul unde m-am nascut este de vina ca sunt asa sensibila,poate locul iubit si parasit candva,m-a facut sa caut acel ceva care sa umple un gol mare in sufletul si inima mea sau poate cine stie,poate eu caut acel ceva sau acel loc de unde am venit si unde astept sa plec.
 M-am tot mutat in aceasta viata de prea multe ori si nicaieri pe unde am trecut nu mi-am gasit linistea sufleteasca si pe unde am trait,am lasat sa curga lacrimi din sufletul meu,pe care le-am vazut doar eu si Dumnezeu.Am plans cand am vazut cum pamantul era crapat de seceta,am plans cand mergeam desculta prin colbul drumului si priveam cum porumbul isi rasucea frunzele de la lipsa apei,cum iarba se usca si animalele se uscau de sete si de foame,am plans la plansul unui catel de pe marginea drumului,ce abia isi putea ridica capul si am plans ca nimanui nu i-a pasat ca acel catel plange si lacrimile lui nu dor pe nimeni.Oare asa sa fim toti,oare chiar nu pasa nimanui de frumusete,de suferinta,de tristete si de tot ce ne inconjoara.Asa am crezut eu ca nu doare decat pe mine si asta pana intr-o zi cand am mai gasit oameni cu suflet,oameni cu suflet ce rezoneaza la tot ceea ce ne ofera universul si care se lupta sa faca viata cat de cat buna a necuvantatoarelor,care nu se pot ajuta si care au nevoie de ajutor.
  Intaii am gasit o pisica,pe care am adoptat-o,apoi am adoptat un caine ce avea o ureche taiata,coada taiata si un picior rupt,apoi pisica a fatat cinci pui pe care catelul i-a adoptat si i-a crescut.Am dat eu din pisici dar Fulguta si Hitler au ramas si am zis sa castrez mama si tin pisoiul,dar pisoiul era pisica,deci am castrat si acum am doua mate.Intr-o zi m-am trezit cu un caine in plus la ora mesei,era de fapt o catelusa ce tocmai fatase si foamea a facut-o sa uite de frica omului ce tinea castronul cu mancare si si-a facut loc printre cei patru caini si doua mate.Ce sa fac,ca inima mea este patimasa si sufera la suferinta din fata ei,am hranit-o si pe ea,ce mai conta o bucata de carne in plus,fata de tot ce dadeam.Intr-o zi insa m-am trezit cu patru mogaldete ce au iesit de sub stuful din balta,trei maro si una alba,toti erau grasuti si sareau de colo,pana colo.La inceput erau fricosi si se ascundeau,cand ma vedeau,insa incet,incet mirosul mancarii i-a impins in bratele mele.I-am crescut si multe reprosuri am avut ca adun animale pe langa casa si ca unii nu le suporta si nu le doresc,dar eu ce era sa fac,unde sa le alung,nu am stiut nici atunci si nici acum nu stiu ce sa fac si ce trebuie,insa fac ceea ce imi dicteaza inima!
  Eram disperata,prea multi caini,prea multe pisici,unde sa ma duc,unde sa le duc,nu aveam si nu stiam ce sa fac si din disperare,am inceput sa caut rezolvarea la problema mea.Bani nu aveam sa le castrez,sa castrez o mata sau un caine costa mult,in jur de 130 lei,de unde atatia bani?Intr-o zi am aflat ca undeva in orasul meu se afla un cabinet medical Trio.vet,unde lucreaza medici tineri,care isi iubesc meseria pentru care au facut o facultate si care pun mult suflet in ceea ce fac si ceea ce fac,fac cu suflet si multa daruire.Am pasit pe usa cu multa retinere si multa rusine,erau mult prea tineri mi-am zis eu,cand i-am vazut si gandul meu,deja facea scenarii,despre cum ma vor alunga cu tot cu rugamintele mele.Insa nu a fost asa,m-am inselat,m-au ascultat,m-au inteles si mi-au promis sa ma ajute sa gasesc rezolvarea la problemele mele,sau mai zis la problemele animalutelor ce mi-au invadat viata si spatiul.Mi-au castrat piscile,mi-au castrat pe mama cateilor,mi-au dat spre adoptie o catelusa,mi-au vaccinat toti cateii si mi-a castrat o catea mare care statea dupa gardul casei mele,cu capul plecat,ori de cate ori ma vedea.Tare mult mi-am dorit sa o pot prinde si castra,am zis ca macar de nu are casa si un castron de mancare pentru ea,macar sa nu ii planga sufletul ca nu are ce sa dea mancare la catei cand ii va fata.Stiti eu cand privesc o catea abandonata cu multi pui pe langa ea,imi inchipui ca vad o femeie vaduva,cu multi copii ce plange ca barbatul i-a murit pe front si ea a ramas cu o gloata de copii si nu are cu ce ii creste.Asa sunt eu,ce sa imi fac,daca inima mea este patimasa si sufera la suferinta altora.Poate ma veti judeca,ca poate ma gandesc mai mult la animale decat la oameni,dar nu este asa,ma gandesc si la oamenii sarmani si necajiti,insa ma gandesc ca oamenii sunt inzestrati cu gandire si gandirea ii poate salva,asta daca vor si daca isi doresc,dar animalele domestice,depind de noi oamenii si noi oamenii trebuie sa lasam sa ne cada firimiturile de la masa noastra,sa se hrneasca si ele,asa dat Bunul Dumnezeu si asa ar trebui sa fie!
 Acesti oameni ce par mici si fragili,de fapt sunt oameni cu un suflet mare,mare cat  luna mare pe un cer plin cu stele si in fiecare stea se gaseste numele lor,caci ei sunt cei ce iubesc universul si stiu sa daruiasca iubire din prea plinul inimii lor si eu lor le multumesc astazi-Danut Bratu, Sorohan Andreea Larisa şi Daniel Bejinariu.

 Si rata este catelusa ce isi asteapta un stapan bun si iubitor si ori de cate ori ii dau drumul din cusca ratelor in care sta,sare si imi pupa cand o mana,cand cealalta,asa imi arata cat de mult ma iubeste si ochii mei se umezesc si ma intreb,oare cata iubire poate sa ofere un sufletel mic,ce se multumeste cu putin!