miercuri, 28 septembrie 2016

Unt cu gust de fericire!



  Fericirea unui om porneste din locul unde a vazut pentru prima data lumina lumii!

 Privesc pe fereastra casei mele si vad cum o frunza aramie se leagana usor in aerul cu iz de struguri si miros de scortisoara,este semn ca toamna a deschis usa si a intrat fara sa o invite cineva.Inchid ochii si ma trezesc acasa,acasa la mama,la tata si la fratii mei.Ii vad pe toti adunati in jurul mesei,mici de lemn asezata pe mijlocul patului si o vad pe mama cum rastoarna o mamaliga mare,aburinda,peste o bucata galbena de unt si vad cum untul se topeste si isi face loc pe sub mamaliga mare,iesind in firisoare galbene ca aurul.Noi cei cinci frati,care mai de care mai nazbatios,ne infingem cu mainile in mamaliga ferbinte,rupand cu pofta din mamaliga de culoarea aurului si incercand sa prindem orice firicel de unt ce se prelinge,sa nu cumva sa il pierdem.Cat ai clipi mamaliga s-a topit la fel ca untul pe care l-a topit mamaliga mare,aburinda.Tata ne priveste cu ochi blanzi si striga la mama sa mai aduca o bucata de unt din camara,ca este de unde,ca atunci cand nu o mai fi,o mai cumpara,dar pruncii lui sa aiba mereu masa plina cu tot ce trebuie.Asa era tata,nu era poate cel mai bun om din lume,dar era tatal meu si al fratilor mei si inima lui era tare mare,dadea de cele mai multe ori camasa de pe el,chiar daca uneori o dadea si cui nu trebuia.Era tata si pentru noi tata era centrul universului.Era cel mai destept om,stia sa desfaca un motor si sa il refaca cu mana lui,stia sa spuna cele mai frumoase povesti si stia sa faca dintr-o minciuna,un mare adevar.Nu multi copii se puteau bucura de un tata ca al meu si putini copii aveau pe atunci un tata cu servici la targ.Tata lucra la Darabani,era un mecanic bun,era chiar cel mai bun si era cautat si de unele fabrici din tara,pe acea vreme era un lucru mare chiar si pentru cei care aveau facultate.Tata insa era sufletist si nu putea sa stea departe de locul sau de bastina si de cei dragi lui.Asa ca tata mergea la Darabani,in fiecare dimineata isi lua servieta la brat si pleca la servici si cand venea seara acasa,venea cu servieta plina cu bunatati.Pe atunci se gaseau de toate,dar cel mai mult ne placea cand venea cu un calup mare de unt,mare tare,asa de mare ca nu ii incapea in servieta.Mama il lua si il punea intr-un lighean,mare in camara si noi copii,intram  pe furis in camara,cand credeam noi ca nu ne vede nimeni,cu o bucata de paine neagra,ne bagam mainile in calupul de unt,rupeam cate o bucata mare,o bagam in paine si ieseam pe prispa casei mancand cu pofta.Niciodata nu stia mama cine,cand si cum se manca atata unt,dar de,eram cinci frati si la atata gloata de copii,trebuia mancare,nu gluma.
 Simturile mele olfactive,simt miros de unt,amestecat cu miros de scortisoara si vanilie.Deschid ochii si ma uit cu uimire la familia mea cum infulecau eclere cu vanilie si mult unt.Zambesc,ii privesc si ma bucur ca untul aduce fericire peste timp si uneste familii!
  Kerrygold  este untul cu gust de copilarie,este untul galben ca aurul,asa cum il aducea tata acasa,atunci cand eram copil,este untul cu gust de fericire indiferent de locul unde ai vazut pentru prima data lumina lumii.Provenit de la vacutele irlandeze,care se bucura de iarba verde,cam 11 luni dintr-un an,Kerrygold este untul pe care il putem consuma oricand si oricat,il putem pune intre doua felii de paine,cu putina sare,mai putem adauga si cateva felii de rosii si micul dejun este unul absolut fabulos,il putem pune in prajiturile cu aroma de scortisoara si crema de vanilie,sau ne putem aduce aminte de copilarie,facand o mamaliga mare de sub care sa curga firisoare de unt de culoarea aurului.Oricare ar fi modalitatea de a servi untul sa nu uitam sa fim fericiti!

 

Un comentariu:

  1. Dumitrascu Lacramioara28 septembrie 2016, 23:01

    FRUMOASE AMINTIRI!FRUMOASA PREZENTARE!FELICITARI PT ARTICOL!

    RăspundețiȘtergere