Dalia

 Cocosul canta de trei ori , Matei se uita la ceas,se uita la Ileana,nevasta sa care inca mai dormea si se ridica usurel din pat sa nu o trezeasca cumva din somnul sau,sprijindu-se de spatarul patului.Se spala cu apa pe fata garbovita de anii grei ce trecusera peste el si ingenunche la marginea patului cu biblia in mana.Isi facu rugaciunea de dimineata si se ruga la Bunul Dumnezeu sa aiba grija de Maria si oriunde ar fi sa ii calauzeasca pasii spre casa ,sa apuce sa o mai vada macar o data inainte de a inchide ochii.
 Iesi tiptil din odaie si se duse sa dea mancare orataniilor din curte,matura prispa casei,matura cararea pana la poarta,statu de vorba cu vecinul de peste gard si se uita la pomii ce erau incarcati de flori.
 Ileana iesi in pragul casei si striga pe Matei sa vina la masa ca se raceste mamaliguta si e pacat de truda ei.Matei saluta pe vecin ,intra in casa, isi facu semnul crucii si se aseza cu greu pe taburetul din lemn ros de carii de la atata vreme.Mancara impreuna,depanara amintiri si iesira pe prispa casei sa stea la umbra pomilor incarcati de floare care raspandeau un jurul lor un miros de te imbata.Nu se auzea decat zumzetul albinelor ce zburau din floare in floare sa culeaga nectarul ce avea sa se transforme in mierea dulce, aromata pe care Matei o aduna an de an.
 Linistea satului se sparse ca un borcan gol ce cazuse de sus si zgomote ciudate i-au facut sa ridice privirea spre poarta.Poarta se deschise cu zgomot si aparu in dreptul ei o fata balaie cu coadele pana la brau si cu fusta inflorata in toate culoriile curubeului si cu un zambet larg ii intreba "ciubere ,fuse si linguri vreti"?
 Mintea lui Matei s-a intors in timp si isi vazu nevasta in chipul gingas al acelei tiganci si glasul ei se amesteca cu amintirile tineretei in mintea sa ca un tavalug ce il facea sa nu mai vada nimic in fata sa si cu un tremur cazu la pamant ,alb ca varul.Ileana se albi la fata si nu stia ce sa faca,sa se uite la fata ,sa se uite la Matei ce zacea pe jos,sau  sa o apuce plansul,inmarmuri si nu zicea nimic.Dalia striga spre poarta la Igor sa vina sa o ajute sa aduca in simtiri pe cel ce statea lat la picioarele ei.Tiganul veni , inhata caldarea cu apa de pe cerdacul casei si stropi pe Matei,apoi il batu cu palmele peste fata intrebandu-se daca au vazut pe uciga-l toaca de au cazut asa secerati.
 Intr-un sfarsit Matei deschise ochii,siroaie mari de lacrimi se prelingeau pe obrazul sau ,brazdat de ani si de greutatile vietii si murmura intr-una ,Maria ,Maria,multumescu-ti Doamne ,acum pot sa mor!Dalia ii intreba ce e cu ei si de ce a lesinat Matei.
 Ileana se uita la fata si ii povesti printre lacrimi ca au avut o fata cu numele de Maria care le fusese furata din ograda casei cu mai bine de 18 ani in urma,in vreme ce ei erau in gradina.Au cautat-o ani de zile insa copila disparuse fara urma.Nimanui nu ii trecuse prin minte ca fata ar fi fost furata de tiganii ce tocmai trecusera prin satul lor.
 Dalia asculta povestea trista a celor doi batrani si isi aminti ca a fost crescuta doar de bunica si ori de cate ori o intreba de parinti,bunica schimba subiectul si ii zicea fetei ca nu vrea sa isi aduca aminte,deoarece fata ei impreuna cu ginerele murisera de tineri si o lasase cu fata pe cap.Fata se multumea cu raspunsul bunicii si nu mai insista.Isi mai aducea amintea ca uneori veneau pana in satul vecin cu ciubere,fuse si linguri de vanzare insa niciodata nu intrau in acel sat si abia dupa ce murise bunica,tiganii au venit si in acel sat.
 Matei a intrebat-o pe fata daca cumva are pe coapsa dreapta un semn din nastere si fata a recunoscut ca intr-adevar pe coapsa sa este un semn si Ileana ii arata fetei ca si ea avea acelasi semn ,leit cu al fetei.

 Dalia a plans,si-a imbratisat parintii si-a luat ramas bun de la satra ei,alaturi de care crescuse si copilarise  si a ramas in casa parinteasca.
 Matei si Ileana erau foarte fericiti si nu incetau a privi la fata lor aparuta dupa atata amar de timp .
 Vremea trecea incet si Dalia devenise din ce in ce mai trista,mai tacuta si se vedea pe chipul sau suferinta.Parintii au vazut si ei ca fata lor nu este bine si ca mereu sta cu privirea peste poarta casei si ofteaza neincetat.
 Au intrebat pe Dalia care e suferinta ei si fata a zis ca ii este dor de familia alaturi de care a crescut si a copilarit,ca ii este dor de viata ei ,ii este dor de Dalia cea care colinda lumea in lung si lat si ca viata ca Maria i se pare straina si nu se regaseste.
 Cu inimile rupte in mii de bucati Matei si Ileana au lasat pe fata lor sa plece in lume ,sa plece la viata ei,la satra ei ,alaturi de care crescuse si traise.Asa au ramas cei doi batrani in poarta casei cu lacrimi in ochi si cu promisiunea ca fata va veni din cand in cand sa ii vada si sa le aline batranetile grele .
  Cei doi batrani stateau pe prispa casei privind spre poarta ,asteptand ca linistea ce a
 puse stapanire peste ei sa se rupa si sa le intre pe poarta fata cu parul balai si fustele in culorile curcubeului!

 Povestea este reala,numele personajelor este fictiva,la alegerea mea!