Bucura-ti sufletul cu un gest frumos

 Daruiete un strop de fericire celui din fata ta si bucura-ti sufletul!

Un gest frumos in fiecare zi este un slogan care ar trebui sa ne insoteasca drumul vietii si la care Constantin ne invita sa meditam si de ce nu ,sa facem fapte bune ori de cate ori putem si ni se iveste sansa de a bucura pe cineva.

-Este vara ,anotimpul care ma face sa visez la drumuri de munte ,la apa marii si ma face sa ies din casa fara o destinatie anume,sa colind lumea in lung si in lat.Insa niciodata nu imi lipsteste din masina o sticla cu apa si un sac cu mancare pentru catei.Oriunde merg ,pentru mine aceasta este o prioritate .Sa dau de mancare animalutelor abandonate,sa hranesc pasarile cerului si sa ajut batranii care au mare nevoie de ajutor.

 In zilele libere imi place sa merg la Cacica la un bazin cu apa sarata si sa ma balacesc cat e ziulica de mare si pe drum oprim la o fabricuta de paine din Suceava sa ne luam o paine pe vatra si pe treptele magazinului sta mereu o batranica care isi doreste cu ardoare o bucata de paine calda si care cu capul plecat de rusine se roaga la leutul cel de toate zilele pentru acea bucatica de paine.Eu trec pe langa ea cand intru si ma fac ca nu o observ ,insa cand ies ii pun in brate o paine mare neagra coapta pe vatra.Bunicuta se uita la mine,siroindu-i lacrimi pe obrazul brazadat de anii grei trecuti fara mila peste ea si cu mana tremuranda rupe o bucata mare de paine si incepe sa manance si sa imi zica mii de bogdaproste,amestecand painea cu lacrimi de fericire.Ce fericire pe chipul ei,insa cat de fericit este sufletul meu,nu va pot zice ,zambesc si eu la ea insa inima mea varsa lacrimi ,nu as putea sa zic ce fel de lacrimi varsa inima mea.Sa fie lacrimi de fericire la fericirea ei,sa fie lacrimi de tristete caci la anii ei nu se poate bucura de un trai linistit fara griji ,nu as sti ce sa zic!
 Drumul meu continua si la intrare in Cacica sta pe marginea drumului Taciune,un catel tare frumos si abandonat acolo de cine stie cata vreme.Eu il stiu de multa vreme si mereu il gasesc in acelasi loc,cand pe o margine de drum ,cand pe cealalta margine de drum.Si daca cumva incetinesti masina,Taciune isi ridica privirea spre tine,da din coada si se prezinta langa masina asteptand si el portia sa de mancare si apa.Cobor usor sa nu il sperii si cu vorbe dulci il chem la mine sa vina.Da din coada si se gudura pe langa mine ,insa niciodata nu se apropie mai mult de1 metru,se teme ,cine stie ce rau i-or fi facut altii.Eu ii dau bombonele de catei sa manace insa mereu am si o bucatica mica de carnita sau ceva bunut si bineinteles apa care sa ii potoleasca setea.Ma uit la Taciune si iar mi se umplu ochii si sufletul de lacrimi si plec mai departe cu gandul si dorinta ca Bunul Dumnezeu sa ii scoata si maine pe cineva in cale care sa se milostiveasca sa ii dea macar un codru de paine sa isi potoleasca foamea!

Tare imi doresc ca pe drumul vietii noastre sa stim sa privim si in jos ,nu doar sus,sa ne dorim marire,avere si un trai fara griji.Este bine sa privim si la cei care o duc mai rau ca noi si sa incercam sa ii ajutam cu un sfat,cu o vorba buna,cu un zambet si de ce nu cu acea bucata de paine care chiar daca noua nu ne prisoseste,macar o putem imparti !