sâmbătă, 2 iulie 2016

Sportul s-a nascut la sat si oina pe imasul satului



  Sportul s-a nascut la sat si oina pe imasul satului de pe marginea raului Baseu!Acolo am vazut  lumina zilei,acolo am gustat din plin bucuria de a fi copil,de a fi fericita si a crede ca familia este cea care te duce pe drumul cel drept in viata.Se spune ca cei sapte ani de acasa te fac om pentru o viata si chiar pentru mai multe vieti,adica cei sapte ani primiti de la parintii mei se duc si spre educatia copilului meu.Tata era cel care ne indruma pasii,noua ca copii ai sai dar si la copii vecinilor,care mai mereu,erau prin preajma noastra si formam o echipa in toate,eram o echipa atunci cand era vorba de munca,o echipa cand era vorba de joaca si o echipa cand era vorba de mancare.Aceste trei ingrediente,erau ingredientele unei vieti sanatoase.Fiind nascuti la sat,am crescut in ograda plina de pasari,animale ce trebuiau ingrijite,hranite cu mancare dar si cu multa dragoste.Asa ne invata tata,sa dam iubire si vom primi iubire,fara iubire,nimic nu traieste sub soare.Grajdul era plin de animale,vacute,caprite si oite,pe care eu le iubeam cum nimeni nu le-ar fi iubit si tata ne punea sa le tesalam,sa adunam parul si din el ne facea o minunatie de minge cu care jucam oina.Ne trebuia mult par de la animale pana sa facem o minge asa cat sa tina la doua,trei jocuri de oina si asa tata impaca si capra si varza,adica noi faceam ca animalele sa se simta curate,ingrijite si noi obtineam o minge pentru un joc frumos numit oina.Mai facea tata o bata,mai lata la un capat si cu echipamentul la purtator ne prezentam pe imasul satului,unde cu simt de raspundere,forma tata echipe,ne antrena si ne era arbitru foarte sever.Acum sa stiti ca imasul nu era peste drum,pana pe imas aveam de mers,asa cam vreo trei km. si mai luam cu noi si doua vaci de curmei,vreo doi vitei,din care unu impungea,de mama focului si de nu erai atent,primeai un corn pe sub coaste si uite asa eram mai mereu in miscare.Echipele nu erau ca cele normale,formate din 11 jucatori,erau formate din cati copii ne regaseam pe imas la momentul respectiv,uneori eram multi si jocul devenea palpitant,alteori eram mai putini si mereu gaseam cusur la cate un jucator,ba ca nu joaca bine,ba ca a trisat,ba ca era prea slab si il avantaja la joc,altul era prea gras si incomoda echipa din care facea parte.Acum una peste alta,facem un joc grozav,dupa care cadeam rupti de oboseala,cu obrajii imbujorati si ne odihneam pe covorul de iarba,unde se auzea taraitul greierilor si din departare ne canta un cor de broaste sub marea cupola numita-cer.
 Anii au trecut peste mine,amintirile au fost incuiate in inima mea cu un lacat,lacatul uitarii,insa din cand in cand,cineva sau ceva,sparge acel lacat si da drumul amintirilor si acele amintiri imi inunda sufletul si trupul si ma face sa ma intorc in timp,la satul meu,la copilaria mea,la tot ce a fost si a ramas in urma.Astazi eu ma hranesc cu acele amintiri si ca sa nu las sa se astearna praful peste ele,fac ceva ce poate si-ar fi dorit tata sa fac eu cu viata mea.Chiar daca nu mai am anii la care sa alerg kilometri intregi,nu ma las si zi de zi ingrijesc o gradina de 15 ari,cu mainile mele,nu las pe nimeni sa se atinga de ea.Eu o cultiv,eu o lucrez si sufletul meu se bucura de curbubeul de culori ce mi-a inundat gradina.Am in dotare o droaie de catei si de pisici,de care am mare grija si la care dau hrana si multa iubire si chiar daca le tesal,nu mai adun parul sa fac minge de oina,caci acum se gasesc mingi in toate magazinele sportive.Dupa o zi de munca,trec paraul cu sotul si Cozmita si urc dealul abrupt,asa cam 1 km si ne odihnim,privind cerul la apus si Cozmita catelul nostru,alearga bucuros prin iarba moale si verde ca buraticul(buratic-broasca verde,pe care o poti tine in palme si ii poti simiti bataile inimii,are o frumusete aparte si pielea ii este foarte fina).Dupa ce ne odihnim,coboram incet,culegand floricele si alergand dupa fluturi sa ii prind in poza.Asa se sfarseste o zi sub soare,se sfarsete prin multa miscare,cu sufletul  impacat si trupul obosit dar fericit.Soarele isi arunca inca o data sagetile spre mine,spre pamant si ma invita si pe mine la o odihna binemeritata,sa pot a doua zi sa o iau de la capat.

 Miscarea face bine tuturor si in aceasta vara se va derula a sasea editie, powered by Dolce Sport, sub forma unui festival sportiv – Cea mai mare oră de sport. Acesta se întinde pe parcursul celor trei luni de vară, în 3 oraşe din România (Bucureşti, Braşov şi Mamaia), cu câte 12 ore în fiecare oraş.
  Festivalul va avea loc în intervalul 9:00 – 21:00 și va cuprinde:
  1-clase de fitness, cu unii dintre cei mai buni instructori din ţară şi din străinătate: RealRyder- biciclete, OneCore – step aerobic, Zumba, Steel Programs, Kangoo Jumps, TotalGym – Functional Training, Boot camp şi Shooting Gate pentru pasionații de fotbal.
  2-kids bikeschool, zonă specială de poligon pentru copii, unde cei mici vor învăța, alături de instructori specializați, tehnici de mers pe bicicletă și reguli de circulație și de siguranță în trafic.
  3-crosul caritabil updown run,cu doua probe.
  Cea mai mare oră de sport este un festival de fitness și sport, pus în scenă de smartatletic şi GetFit pentru Dolce Sport şi Telekom Romania, în parteneriat cu Asociația Șapte Scări, din Braşov. Parteneri: Aqua Carpatica, Ciuc Natur Radler, Eisberg.
  Daca esti blogger si daca iti doresti si tu sa participi la  Crosul UpDown Run, înscrie-te în campanie, apoi scrie un mail la contact@blogalinitiative.ro în care să anunţi acest lucru. Vei beneficia de înscriere gratuită. Totodată, vei avea ocazia să câştigi şi câteva premii, după cum urmează: premiu special pentru cea mai rapidă bloggeriţă şi pentru cel mai rapid blogger care aleargă pe traseul lung (7km): câte un pack Mișcarea face bine format geantă, tricou, bidon, cană şi şapcă.Eu as participa cu mare placere,insa din pacate orasul meu este prea departe de orasele in care se desfasoara aceasta noua editie,insa pentru tine blogger-ule care esti aproape,nu lasa sa iti scape aceasta noua editie.Miscarea face bine sub orice forma practicata si bucura-te ca eu nu pot ajunge.Daca as ajunge in mod clar as fi declarata cea mai rapida bloggerita:))

2 comentarii:

  1. Dumitrascu Lacramioara2 iulie 2016, 22:29

    Foarte frumos,amintiri frumoase,sport in aer liber....miscare in natura si indem la sport,multumim!frumos articol,felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  2. Sportul este foarte important pentru sanatate. Si eu alergam cat era ziulica de lunga pe imasul din satul bunicilor si nu oboseam niciodata. Miscarea mi-a prins bine mai tarziu...

    RăspundețiȘtergere