Internetul -dreptul la cunoastere,la un nou univers

 M-am nascut la tara ,undeva in nordul Moldovei, intr-un sat ce este strabatut de paraul  Baseu,pe o ulita ingusta care se infunda odata ce intrai la noi in curte .Singura legatura cu lumea de dincolo de sat era telefonul postei si cel al dispensarului din sat.Daca cumva aveai o urgenta, trebuia sa mergi la posta si sa trimiti o telegrama spre localitatea unde aveai acea urgenta.Se astepta ore in sir pana cand cineva din acea localitate mergea la acel cineva care era apelat.Uneori asteptam o ora ,doua,alteori asteptam si o zi intreaga .Daca aveam norocul sa se prezinte cel apelat ,intram in cabina telefonica,ridicam receptorul si invarteam de corbita pana faceam scurta la mana de atata invartit,sa putem face legatura cu cel de la celalalt capat al firului.
 Daca urgenta nu era asa mare puteam scrie o scrisoare pe care o puneam la posta si daca ajungea la destinatie primeam raspuns in decurs de o luna.
 Fiind copil nu eram intersata de lumea de dincolo de sat,caci universul meu era marginit de curtea casei,de apa ce curgea pe Baseu si de baza de sfecla pe unde treceam cand mergeam cu parintii la munca campului.De cele mai multe ori tata zambea si ne zicea,"aici si-au lasat opincile cei care au plecat si nu s-au mai intors".
 Timpul a trecut pe nevazute si a venit vremea sa ne luam zborul la scoli si apoi la servicii si am lasat parintii in poarta casei cu dor  si cu promisiunea ca le vom scrie din cand in cand cate o scrisoare si nu vom uita "unde ne-am lasat opicile".
 Micul meu univers s-a sfaramat si a luat nastere un alt univers,un univers mai mare ,mai plin de informatii si cu o lume pe care eu cu greu o acceptam,caci era o lume necunoscuta mie.Lumea nu ma cunostea si nici eu pe ea,lumea nu ma saluta si nici eu pe ea.Mi se parea straniu sa treci pe strada pe langa cineva si sa nu il saluti.Dar asta era un alt univers la care eu trebuia sa ma acomodez.Dorul de parinti devenea din ce in ce mai mare si abia asteptam sa vina vacantele si mai apoi concediile sa ma pot intoarce in satucul meu ,in micul meu univers.
 Dupa ce m-am casatorit ,au inceput sa apara telefoanele cu fir si ne-am luat si noi un abonament in cuplaj cu vecina din perete.Cand suna telefonul la ea ,suna telefonul si la mine,ridicam eu receptorul,ridica si vecina receptorul si ne rugam una pe alta sa inchidem sa putem vorbi.De cele mai multe ori nu ne respectam intimitatea si asa ajungeam sa stim tot ce se petrece in casa vecinului.Sa vorbesc cu parintii era cel mai greu.Sunam o verisoara care locuia in celalalt capat de sat si o rugam sa mearga la mama sa ii zica sa vina la o anume ora sa vorbim si trebuia sa platesc si eu pe verisoara si mama.

 Astazi mama nu mai merge la verisoara mea in alt capat de sat si nici cu vecina nu ma mai ascult.Astazi tehnologia ne da posibilitatea  sa vorbim la telefon chiar din patul nostru sau chiar din varf de munte.Oriunde am fi, avem posibilitatea de a fi conectati mereu la internet,avem posibilitatea sa ne cumparam tot ce ne pofteste inima doar la un clik distanta si avem posibilitatea sa fim mereu alaturi de cei dragi chiar si numai virtual.Asa dorul si departarea sunt mai usor de suportat.

 Acum magazinul MediaDOT.ro face parte din universul nostru,un univers care  aduce tehnologia in casele noastre ,in vietile noastre si intreaga lume este la degetul nostru si la un clik distanta.

 Acum salut pe toata lumea din mediul virtual.Am prieteni de toate natiile , vorbim in toate limbile pamantului si nimic nu mi se mai pare bizar.Ba din contra ,cand nu imi gasesc un prieten virtual, imi pun intrebari si chiar ii trimit un mesaj sa intreb ce mai face ,daca este bine si de ce nu mai activeaza in lumea virtuala.Am legat prietenii frumoase,mi-am regasit rudele pe care in viata reala nici nu le-am cunoscut si tin legatura cu fii satului care fie au ramas in sat ,fie s-au intors si si-au luat "opincile de la baza de sfecla".

 Aceasta noua lume,o lume a informatiei la nivel global ne face sa uitam de micile noastre lumi,de micile noastre universuri care erau candva pentru mine cele mai importante si care ma faceau sa vad altfel viata.Ma faceau sa respect mai mult natura si tot ce ne oferea natura.
 Astazi copii sunt mai inteligenti,mai plini de cunoastere dar din pacate multi dintre ei nu stiu sa planteze un pom,sa creasca un animal,sa colinde campurile ,padurile ,potecile si nu mai stiu sa asculte muzica naturii.Nu stiu cum este sa saruti pamantul cand obosit de munca campului te asezi sa te odihnesti,nu stiu cum este sa te urci in pom cu o bucata de mamaliga si sa mananci visine pana te saturi,nu sunt sarutati de apa ploii de vara,nu sunt biciuiti de crivatul iernii cand sania aluneca pe dealul din capul satului.Fiind lipsiti de aceste mici placeri pe care ni le ofera natura,ne crestem copii intr-o lume in care tehnologia pune stapanire pas cu pas pe viata ce li asterne in fata.
 Nu as sti sa raspund daca este bine sau rau,insa ar fi bine sa stim sa gestionam timpul in asa fel incat sa lasam timp tehnologiei ,sa lasam timp naturii si sa impacam viata din mediul virtual cu viata reala.

 La MediaDOT gasim mereu oferte de procesoare care sa satisfaca  toti cumparatorii care isi doresc ca tehnologia sa patrunda in casele lor si sa le faca mai usoara comunicarea in mediul virtual.

  La MediaDOT am gasit oferte hard disk-uri de calitate foarte buna si care se potrivesc de minune cu desktop-ul meu.Cu un asemenea hard disk, desktop-ul meu nu ar mai functiona asa greu si as avea intreg universul in fata mea doar un clik distanta .

 Cu acest articol particip la SuperBlog 2014!