sâmbătă, 14 mai 2016

O cafea cu amintiri-Cafeaua lu' Tataie



  O cafea cu amintiri-Cafeaua lu' Tataie:)



  Am urcat alaturi de mama in autobuzul mare si greoi ce scartaia din toate incheieturile si am pornit in marea calatorie pe drumul vietii,spre oras.Nu mi-am inchipuit vreodata ca acel drum ma va duce undeva unde eu sa fiu nefericita.Si totusi,asa a fost!Acel drum,cu acel autobuz,greoi si intesat de multa lume ce calatorea spre oras,m-a facut sa fiu nefericita si sa caut toata viata,fericirea si viata de odinioara.
 Orice as fi facut in viata,oriunde as fi calatorit,gandul meu se intorcea acasa si sufletul meu se vedea in casuta,varuita in culoarea cerului,cu prispa de lut si cu taicuta stand pe iarba,tragand dintr-o tigara Marasesti sau Nationale,sorbind usor,dintr-o ulcea de lut,o cafeluta aromata ,care ne gadila narile si la care am fi vrut sa ii aflam si noi gustul.Cu glas blajin,tata ne dojenea si zicea ca acea cafeluta este doar pentru el,fiindca sufera cu inima si doctorul i-a recomandat-o doar lui.Era o mare vrajeala,bineinteles,dar fiind copii,trebuia sa ascultam si trebuia sa ii dam dreptate.

 Timpul trece,tace si nu zice cand trece,viata s-a scurs pe langa mine,uneori mai greu,alteori mai usor si am trecut de la scrisul,scrisorilor de mana,de la telefoanele cu fir,unde eram in cuplaj cu vecina ce ma asculta toata ziua,de la televizorul alb negru,cu emisiuni de doar doua ore,la o tehnologie mult avansata si incet,incet am patruns si eu in tainele acestei tehnologii.Nu mi-a fost chiar usor,dar am invatat.Se zice ca omul invata toata viata si moare tot fara sa stie ceva.Eu sper ca nu am trecut prin viata ca gasca pe apa!
 Internetul a batut si la usa mea si eu i-am deschis,nestiind ce este dincolo de ecran.Dincolo de ecran,era si este o lume magica,o lume din care fac parte si eu.La inceput a fost doar pagina de facebook,un loc unde am cunoscut multa lume si lumea m-a cunoscut pe mine,dar nu era suficient,sa fiu doar eu si lumea,imi doream altceva,imi doream ca lumea sa stie cine sunt eu cu adevarat,care sunt trairile mele,sentimetele mele,ce ma doare si ce ma face sa fiu fericita.
 Cu pasi timizi,mi-am facut si eu blog,un blog in care am dorit sa fiu si eu printre randuri.Am stat,m-am gandit,am chibzuit si oricat m-am straduit nu am stiut ce nume sa ii dau si la final am hotarat,ca blogul meu sa aiba ca nume,"Natura este viata mea"!Nu stiu daca am ales bine,dar fiindca eu sunt parte din natura si natura este parte din mine,mi-am zis ca este un nume potrivit.Eu sunt cea care vine de acasa,de la casa cu peretii varuiti in culoarea cerului,de la prispa unsa cu lut si am in ADN-ul meu pe tata ce statea pe iarba,sorbind o cafeluta aromata ,dintr-o ulcea de lut.
 Stau in CAMERA DIN FATA ,sorbind si eu ca tata aceiasi cafeluta aromata,privind la iarba verde si gandul zboara la viata de odinioara,la natura si le ce ar fi putut sa fie!

6 comentarii:

  1. Ai ales bine titlul blogului, caci cel mai bune te simti in natura, mereu faci calatorii si esti aproape de fiecare animalut! (m-a suparat ideea sugerata ca plecand ai ajuns la oras, unde ai fost nefericita !)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. am calatorit prin viata,cautandu-mi locul si intr-o zi mi-am gasit si locul,inapoi la tara,la pamant,la natura si sa stii ca multa lume este nefericita si cauta si cauta sa isi gaseasca fericirea.Nu este un pacat,sa cauti,sa lupti pentru ceea ce iti doresti.

      Ștergere
  2. Eu cred ca plecarea la oras a fost o alegere naturala, e in firea omului sa aspire la mai mult, sa incerce mai multe experiente. Intr-adevar lumea satului este un univers aparte, dar si in oras iti poti crea propriul tau univers din care sa nu lipseasca sensibilitatea, gustul si aroma locurilor natale.

    RăspundețiȘtergere
  3. ce frumos....si eu iubesc natura....si tot ce exprima ea!

    RăspundețiȘtergere
  4. DUMITRASCU LACRAMIOARA2 iunie 2016, 09:54

    Felicitari pt articol!foarte frumos!Amintiri frumoase,experiente placute si mai putin placute...toate fac parte din viata noastra....FELICITARI!

    RăspundețiȘtergere
  5. Felicitari pentru articol. Si eu am multe amintiri legate de tataie...

    RăspundețiȘtergere