imagine google
In fundal se aude un colind la radio si clinchetele clopoteiilor rasuna ciudat in urechile Mariei ,care cuibarita in fotoliul din dreptul ferestrei priveste la fulgii mari ce se leaganau usor in aerul rece al iernii.Privirea ei insa trece departe de acesti fulgi mari ca penele de gasca,moi si pufosi la atingere.Lacrimi mari se rostogolesc pe obrajii sai fara sa isi dea seama.Undeva departe se aude glasul surorii sale mai mari care striga:
-Mama uite ce face Maria,a pus o pana la nas!
Maria zambeste , trage aer in piept si fulgii usori se lipesc de nasul sau mic si carn,apoi expira si fulgii se dezlipesc si se departeaza de nasul si de fata sa.
-Mama ce frumos miroase aceasta pana si ce moale este,zise Maria!
Mama a certat-o rau pe Maria si ea s-a refugiat intr-un colt plangand fara sa o vada nimeni.Era trista caci mereu i se parea ca mama si fratii au ceva importiva ei.A plans cat a plans apoi a inceput sa se joace cu puisorii ce abia erau iesiti din gaoace.
Sa fi avut Maria vreo trei anisori pe atunci sau poate chiar mai putin.Insa asa mica cum era ,simtea tot ce este bine si tot ce este rau in viata ei.
Tatal sau isi batea des mama ,isi batea si copii care niciodata nu intelegeau de ce mama lor este batuta si nici de ce ei sunt batuti.Credeau ca asa trebuie,erau prea mici sa judece sau sa vada cum este viata si in alte familii.
De multe ori mama isi lua copii si fugea de acasa pe la vecini sa se adaposteasca,alteori era prinsa si batuta atat de tare ca nu se putea ridica din pat si tatal sau o hranea cu lingurita sa nu moara .Copii ei erau privati de tot ce trebuiau sa aiba niste copii intr-o familie normala.Mereu lipseau de la scoala ,caci ei traiau mai mult prin vecini decat acasa de frica tatalui.
Maria mergea la scoala cu rochita fara sortulet si invatatoarea o certa mereu,o punea la colt si o dadea exemplu rau in fata clasei.Nimeni nu stia de fapt calvarul prin care trecea fetita si fratii ei.
Anii au trecut greu peste familia Mariei si nu de putine ori mama sa a dorit sa isi dea copii la o casa de copii,dar isi iubea copii prea mult si nu se putea dezlipi de ei.
Unde ar fi putut sa mearga mama Mariei sa scape de batai si calvarul indurat zi de zi,clipa de clipa ,daca ea era in casa ei ,pe pamantul ei si nu stia nici macar o boaba de carte.Caci parintii sai nu au dat-o la scoala si pe ea ,sa invete macar cateva clase sa se poata descurca in viata.
Intr-o zi mama Mariei a plecat undeva departe la un frate al sau care murise si isi lasase acasa copii doar cu tatal.Tatal s-a imbatat la prima ora a diminetii si apoi si-a batut copii atat de rau incat nici vecinii nu i-au putut scoate din mana lui.Atunci vecinii au chemat militia sa ii ajute. Militienii l-au incatusat si l-au dus la sectie unde i-au aplicat o corectie de plangeau si pietrele de mila lui.Cand s-a trezit si si-a revenit era plin de vanatai si multa vreme nu s-a putut tine pe picioare de la corectia primita.
Alteori Maria se ducea ea insasi la militie sa ii roage sa vina sa ii ajute fratii si sa ii scoata din mana tatalui.Cand tatal ei afla ca ea a fost cea care l-a turnat militiei o batea atat de rau si o ameninta cu moartea.Maria insa era invatata cu bataiile si cu amenintarile si nu de multe ori ii zicea tatalui sau ca nu o doare bataia aplicata,o doare doar sufletul ei chinuit fara vina.Tatal parca turba de furie si o lovea pe Maria pana se satura.
Intr-o noapte cand mama Mariei era plecata la oras cu treburi,tatal sau a luat-o pe Maria in patul sau si s-a jucat cu ea pana ce a adormit.Fata s-a ridicat usor si descult , cu o hainuta pe ea a fugit de acasa si s-a culcat intr-o gluga de porumb.Doua zile a stat fata ascunsa fara sa vina acasa.Cand mama Mariei a venit, fata i-a povestit ce i-a facut tatal sau si mama nu a crezut-o pe ea,l-a crezut pe tatal sau.Cum ca ea ar fi fost rea si ea si-ar fi dorit.Maria nu putea sa creada ce aude si mintea ei se umplu de ura si venin impotriva parintilor sai.Inima Mariei era doar ura si venin si de multe ori ar fi vrut sa plece de acasa,sau pur si simplu sa inchida ochii si sa nu se mai trezeasca.
Intr-o zi mare pe toloaca (imas) de la marginea satului ,Maria a venit pe lume plangand in muzica tiganilor ce isi cantau hora in jocul taranilor ce sarbatoreau "Inaltarea Domnului".Se zice ca cei nascuti la zile mari sunt oameni cu mult noroc si sunt daruiti cu har de Bunul Dumnezeu.Maria insa a venit plangand la acea zi mare si mereu la zile mari ,de sarbatoare ,Maria plangea caci tatal sau se imbata cel mai tare si atunci ea ,mama sa si fratii sau erau fugariti ,batuti si alungati de acasa.Niciodada cat a fost copil Maria nu s-a putut bucura de copilarie,de sarbatori .Ea a fost un om mare intr-un trup mic si si-a incarcat inima sa doar cu suferinta,ura si venin!
Cand Maria a plecat de acasa a jurat ca nu se va mai intoarce niciodata si ca nu va mai privi inapoi.Insa usor de zis ,mai greu de realizat asa ceva.Se gandea mereu la mama sa si la fratii sai ramasi in urma la suferinta si la chinuri.
Intr-o zi tatal sau a cazut la pat,a zacut si incet s-a stins si Maria s-a intors sa isi ingroape tatal si sa isi planga pe cel care a fost tatal sau si calaul sau.O lacrima nu a curs din ochii Mariei atunci cand si-a vazut parintele pe masa,insa lacrimile au venit mai tarziu si au curs zile si saptamani la rand.
Sapte ani, Maria nu a fost la mormantul parintelui sau,sapte ani l-a urat pe parintele sau si in toti acesti sapte ani Maria l-a visat pe tatal sau ca o fugareste sa o prinda si sa o bata.Toate noptile Mariei erau nopti de cosmar si zilele erau pline de ura si venin.
De cate ori Maria mergea pe strada si vedea un tata cu fetita sa de mana,inima ei incepea sa fiarba,sa clocoteasca si cu greu Maria se abtinea sa nu sara la gatul acelui tata.Pentru ea orice tata de fata era un violator.
Cand isi suna mama sa o intrebe ce mai face,mama incepea sa se planga ca o dor toate si ca din cauza copiilor a indurat toate cate a indurat.Mintea Mariei insa o lua razna si Maria se rastea la mama ei spunandu-i ca nu i-a facut nici un bine in viata asta si ca mai bine o dadea la casa de copii.Poate astazi ar fi fost si ea om si nu ar mai fi suferit atat.
Dupa sapte ani Maria s-a imbolnavit si si-a visat tatal ca a venit la geam cu un buchet de sanzaiene si a chemat-o la usa sa i le dea.Maria s-a trezit in acea dimineata,s-a imbracat si s-a dus la mormantul tatalui sau sa isi ceara iertare.Nici macar mormantul nu il mai recunoastea,buruienile erau cat casa,mormantul era neingrijit si crucea statea sa cada.Atunci Maria a facut curat,a aprins o lumanare si si-a rugat parintele sa o ierte.Din acea zi Maria a incetat sa isi mai viseze tatal ca o fugareste si ca vrea sa o omoare.
In acea zi Maria a invatat sa ierte,a invatat sa traiasca fiecare zi ca si cum ar fi fost ultima zi si a invatat ca nu doar parintii sai au fost vinovati de toata tragedia lor.Au fost vinovati si cei din jurul lor care au vazut cosmarul acelei familii ,insa nu au facut nimic.Comunitatea in care au trait nu a facut nimic pentru a-i ajuta!
Soneria suna strident si Maria sari speriata din fotoliul sau si alerga spre usa.Deschise usa si o fetita cu nasul carn o intreba daca primeste cu colindul.Maria zambi printre lacrimi si dadu afirmativ din cap.Fetita incepu sa colinde cu glas de inger un colind despre Fecioara Maria.Cu lacrimi in ochi Maria a intins fetitei o portocala si un banut.Atunci Maria si-a dat seama ca are nevoie de ajutor ,ca viata poate fi frumoasa chiar daca anii ce au trecut peste ea au fost ani grei si plini de suferinta.
Inca mai este timp isi zise Maria chiar daca tamplele ei erau albe ca neaua,
comunitatea o poate salva si pe ea si cine stie poate acolo in acea comunitate, ea si povestea ei vor face ca cei ca ea si ca parintii Mariei sa poata depasi momentele dificile si greu de trecut!
Cu acest articol particip la SuperBlog 2014!
imagine google
